Articolul de astăzi este unul haios, poate un pic tragicomic dar cât se poate de real. O mică întâmplare din viaţa unui interpret de conferinţă. Pentru a ne menţine structura cu care deja v-am obişinuit, deşi aici este vorba de interpret, vom păstra abrevierile deja cunoscute, şi anume T- traducător/interpret şi C – client.
T: Eram la o conferinţă într-o aşa zisă „pauză de cafea”, când la un moment intră în cabina unul dintre participanţi intră în cabină cu receiverul în mână şi căştile pe urechi şi îmi spune pe un ton autoritar şi oarecum nedumerit:
C: Dai şi tu drumu’ la „aparatili” alea?
T: Care aparate?
C: Alea de acolo (aratând către consola de traducere). Că nu se aude nimic în cască!
T: Păi ce să se audă? Că nu vorbeşte nimeni… Se aude ce traducem.
C: Dar totuşi dă drumul la „aparati”!
T: Domnule eu nu am nici o treabă cu aparatele. Vorbiţi cu băieţii de la tehnic.
C: A da?! N-am ştiut. Da’ tu cu ce te ocupi? (privindu-mă consternat şi un debusolat)
T: Eu traduc prezentările vorbitorilor.
C: Aaaaa… Deci nu „aparitili” fac asta. Bine că ştiu!
T: S-a învârtit pe un călcâi, mi-a întors spatele şi a plecat.
Intenţia noastră nu este să facem glume pe seama oamenilor. Exact opusul. Sperăm ca aceste mici poveşti, pe cât de ironice, pe cât se poate de reale, să ne ajute să ajungem mai aproape de client şi de potenţialii beneficiari pentru a înţelege faptul că nu e uşor să fii interpret, dar nici client. Sperăm că am reuşit să vă facem ziua mai frumoasă, şi în acelaşi timp mai informată. Dacă vreunul din voi, client sau traducător/interpret, are ceva poveşti haioase de împărtăşit noi vă suntem alături pentru a le asculta şi de ce nu pentru a le disemina.