Interpretul e un rockstar, trebuie să credeți asta.
Și nu doar pentru că treaba lui este să interpreteze și pentru că are mereu la îndemână un microfon, ci și pentru că așa e natura muncii lui – mereu aproape de scenă, de public, cu vocea preluată și transmisă prin te miri ce minune tehnică adesea către zeci, sute și uneori mii și zeci de mii de oameni. E simplu, în cazul ăsta, să-l confunzi cu vocalul unei formații, nu-i așa? În definitiv, și interpretul de la firma de traducere, și interpretul de la trupa aia simpatică pe care ai văzut-o la ultimul festival la care ai fost, au foarte multe în comun. Și amândoi traduc. Unul, cuvinte. Celălalt, sentimente. Care-i care? Greu de spus, iar confuzia e mereu prezentă.
Ca în povestea de mai jos.
Ajung la Poiana Braşov la o conferinţă organizată de către o mare corporaţie din România. Merg să mă cazez şi îi spun recepţionerului:
T: Bună seară. Mă numesc X sunt interpretul pentru evenimentul companiei Y şi aş dori să mă cazez.
R: Bună seara. Interpretul?
T: Da. Interpretul.
R. Ce frumos! Şi ce muzică interpretaţi?
T: ….
R: …
Stai un pic şi mă gândesc îmi revin din micul şi şoc şi îi răspund
T: Sunt traducătorul pentru evenimentul companiei Y.
R: Aaaa. Şi ce anume faceţi?
T: Traduc…
R: Era mai interesant dacă interpretaţi muzică.
Decid să mă retrag în glorie, întrebându-mă în acelaşi timp dacă nu cumva ar fi fost mai bine să îi răspund că pur şi simplu interpretez muzică.